marți, 11 noiembrie 2014

Provocare la un campionat de sah amator

http://racoltapetru6.wordpress.com/2014/11/08/provocare-la-vila-alpin/

"În articolul precedent despre Vila Alpin din Straja, încheiam exprimându-mi intenția de a aduna o echipă, pentru un benefic team building Straja, în acest fel asigurându-mă că excursia și cantonamentul mult visat se va concretiza fără nicio îndoială. Mi-am dat seama că nu e prea ușor, însă, ca într-un orășel micuț să găsești 4-5 persoane care să se plieze cu timpul și gusturile tale. Era nevoie de o pasiune comună, un hobby care să ne stimuleze și să ne unească totodată. Și așa mi-am adus aminte de colegii mei de șah, cu care mă întâlnesc periodic și ne disputăm aprig primele locuri. Când e vorba de o competiție și o petrecere comună, nimic nu-i împiedică să fie prezenți la mesele de joc și să se lupte până la ultimul pion.

Cu toții suntem vreo 14, dar cei mai buni sunt și mai consecvenți. Aceștia suntem 6, „vulpoi bătrâni” care formăm o echipă ambițioasă și cu visul de a demonstra altor echipe din județ, și chiar din țară, că avem un cuvânt greu de spus în sportul minții. Iar locul cel mai potrivit pentru o astfel de întrecere ar fi un cantonament la Straja,  situat în centrul țării și al naturii, ideal pentru turiștii din orice parte a României. Știm cu toții că o minte sănătoasă are nevoie de un corp sănătos și de aceea, după un efort susținut al gândirii, se impune și un antrenament al fizicului. Tabăra de la Straja ne oferă posibilități multiple de a ne destinde prin practicarea drumeției și a diferitelor sporturi, indiferent că e vară sau iarnă. La care se adaugă o cazare de trei stele și un personal cu o servire ireproșabilă. După ce le-am arătat imagini sugestive de pe Internet și le-am citit aprecierile celor care au petrecut măcar un sejur la Vila Alpin, echipa șahiștilor din orășelul meu a votat pentru excursia propusă de mine.

 În consecință, prin acest articol, provoc orice echipă de șah din țară sau străinătate, compusă din 6-7 persoane, să vină la Vila Alpin din Straja și să ne înfrunte, dacă au curajul. Contactați-mă printr-un comentariu și vom stabili data exactă a cantonamentului, pentru a disputa cât mai multe partide și a beneficia împreună de condițiile oferite de natură și personalul de acolo. Țin să menționez că nu suntem profesioniști și vrem să jucăm tot cu amatori. Mă gândesc chiar și la un premiu pentru echipa câștigătoare. Rămâne să ne întâlnim și să ne înțelegem acolo în toate aspectele. Noi suntem gata de concurs și distracție! Cine răspunde provocării?"

joi, 6 noiembrie 2014

Actiunea "Prietenia"

Urmare a inițiativei unei bune prietene și ale încurajărilor venite din partea multor alți prieteni și colegi de blogosferă, fac public aici contul în care pot fi ajutat în vederea publicării primei mele cărți. Numărul contului este: RO44BRDE250SV31646122500 și este deschis la BRD – Seini, jud. Maramureș
După cum mulți știu, este vorba de o carte pentru copii: „Revolta din ogradă”, pe care ați citit-o și mi-ați recomandat să o tipăresc. Cei care n-au avut ocazia să vadă despre ce e vorba, le recomand să tragă cu ochiul la categoria Povești. Pentru grafică, am ales-o pe fosta mea profesoară de limba română, care are un talent deosebit în pictură. Mi-a promis că desenele vor fi gata până la sfârșitul lunii noiembrie și sper să fie așa. Am luat legătura cu o editură din Baia Mare, care așteaptă doar startul, iar tirajul optim ar fi recomandat la 500 de exemplare.
Fiecărui sponsor, în afara recunoștinței și mulțumirilor mele, aș fi încântat să-i trimit câte un exemplar din acea carte. Mă bucur să spun că cineva a donat deja o sumă substanțială, doar că preferă să rămână anonim. Îi mulțumesc din suflet și pe această cale pentru generozitate! De asemenea, mulțumesc tuturor cititorilor pentru sprijinul moral, acordat la fiecare postare cu povestiri!

http://racoltapetru6.wordpress.com/2014/10/30/cont-pentru-sponsorizarea-unei-carti/

marți, 19 noiembrie 2013

Monedele de un ban

Intr-un magazin din Bistrita am vazut un ghiveci cu totul deosebit. Si pe langa asta, gasise si un loc pentru monedele de un ban.

Aveam multe monede si nu mai stiam ce sa fac cu ele. Fiica mea le utiliza la jocul de poker, dar avea si ea suficiente. Incepusem sa le depozitez mai peste tot pe unde nu ma incurcau.
Am vazut ghiveciul si mi-a venit ideea sa fac unul si eu, pe masura posibilitatilor. Am cautat si pe net alte idei, dar n-am gasit absolut nimic. 



miercuri, 7 august 2013

Fondul pentru victimele strazii

www.fpvs.ro
Fondul pentru victimele strazii este un organism de plata a despagubirilor in cazul accidentelor unde sunt implicate vehicule neasigurate sau neidentificate, este un centru de informare privind politele de asigurare si un organism de compensare a prejudiciilor suferite ca urmare a unor accidente de autovehicule pe teritoriul altor state.

luni, 5 august 2013

Dopuri pentru o cauza

http://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv-special/dopuri-pentru-o-cauza-campania-deosebita-a-unui-tanar-care-vrea-sa-ajute-o-persoana-cu-handicap.html

Un tanar doctorand din Timisoara strange dopuri ca cineva sa isi poata cumpara un scaun cu rotile. El ajuta un prieten. Sa-l ajutam si noi!
Pe facebook tin legatura cu el.

vineri, 2 august 2013

Petitia romaneasca impotriva fracturarii are 13000 de semnaturi la nivel mondial, prin AVAAZ

Semnati petitia pentru a avea putere sa schimbam alegerile politicienilor nostri!
AVAAZ, o organizatie apolitica la nivel mondial, exercita presiuni asupra guvernelor etc pentru a rezolva favorabil petitiile publicate la ei.

http://www.avaaz.org/en/petition/Help_to_BAN_Fracking_in_Romania/?csZvLab

marți, 9 iulie 2013

Dorel Visan: "Am invatat sa vorbesc cu corpul meu"

"Mi-am luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat"

"- În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o su­ferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp, când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca ni­ciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a în­tâm­plat?

- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi "bucuria" asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de ur­genţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un medi­ca­ment extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui de­geaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioa­da aceea, întâmplarea, care niciodată nu e întâm­plătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi pla­nific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat."

http://www.formula-as.ro/2013/1074/asul-de-inima-45/dorel-visan-am-invatat-sa-vorbesc-cu-corpul-meu-16546

 "- Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe care le aveaţi...

- Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am ho­tărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, "să vorbesc" cu el. Pe orice organ poti sa-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l mângâi, să râzi cu el. Aşadar, am ur­mat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în pa­ralel, am aplicat tehnici orientale de echilibrare, de energizare, de setare a fica­tu­lui. Se spune că există o ie­rarhie a organelor. De exem­plu, stomacului poţi să-i or­doni să se alinieze la un stan­dard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te porţi fru­mos. Inima este regele, plămânii - statul major, ve­zica biliară este tribunalul, ficatul e consiliul de mi­niştri, stomacul este ariergarda, aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii filtrează sângele, au o muncă de salahor. Poa­te nu le-am spus pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la boala mea, eu am vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi i-am făcut o carapace de apă­rare, ca aceea a unei broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am pus o plasă, care să-i permită res­piraţia, dar prin care viruşii, care îl înconjurau să nu mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage nasurile alungite prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai aveam eu nişte "oameni" ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale viruşilor. Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai veniţi şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de viruşii care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După alte 3 săptămâni au venit din Scoţia rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în asemenea boli, şi scria negru pe alb: "Virus hepatic nedetectabil". Doctoriţa alopată care mă îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea. Am spus că vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să pla­nifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi aşa va fi. Aşa­dar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, pro­gramul acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai vorbit şi cu alţi oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul vindecat."

 "- Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?

- Dacă crezi în puterea minţii tale, în puterea gândului, chiar aşa este. Numai că trebuie să fii perseverent în aplicarea acestor metode şi să nu le întrerupi total niciodată. Chiar şi după ce ai primele semne de vindecare, trebuie să le mai practici. În cazul meu, lucrurile s-au com­plicat în sensul că tratamentul cu inter­feron a avut nişte efecte secundare extrem de ne­plăcute. Mi-a distrus un genunchi total, pi­ciorul s-a umflat şi s-a format ceea ce medicii numesc chist Baker, care a ajuns la o mărime de 12 cm. Medicii alopaţi care m-au văzut mi-au spus că soluţiile în cazul meu erau puncţia, operaţia şi un genunchi de plastic. I-am spus unui profesor de la Bucureşti că aş vrea să încerc nişte metode complementare de trata­ment, care se bazează pe concentrare, medi­taţie, vizualizare a locului bolnav, planificare a vindecării, dar profesorul mi-a spus că acelea sunt nişte prostii în care el n-are încredere. Dacă am văzut că aşa stau lucrurile, că toţi îmi spun de baston şi de cărucior, am venit aici la ţară, la mine, la Mărtineşti şi zilnic mi-am fă­cut automasaj, presopunctură, gimnastică, re­glare energetică şi multe altele încă. După 6 luni a început să se stabilizeze situaţia oa­re­cum, piciorul s-a dezumflat şi încet, încet şi-a reluat activitatea. Când m-am dus la profesor la Bucureşti, la control, el mi-a zis: "Ai văzut domnule, ce bine ţi-au făcut medicamentele pe care ţi le-am prescris, îţi mai dau încă şase luni de tratament." Eu nu i-am mai spus că, de fapt, nu le-am luat nici pe primele, aşa că nici n-am mai cumpărat alte medicamente. Am revenit acasă şi am reluat tratamentele complementare, am făcut şi masaj în apă sărată la Turda şi într-un an de zile puteam deja să merg normal. Mai rămăsese doar un chist de 2 cm sub genunchi, despre care doctoriţa mi-a spus că nu se va închide, că aşa e boala şi că, chiar dacă se închide, apare apoi în altă parte.

- Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar armata de aliaţi să vă ajute, nu?

- Să ştii că i-am pus la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât în cazul ficatului, dar nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că mulţi nu pricep şi batjocoresc metoda. Este o vindecare cu lumină violetă care este bine­făcătoare. Lumina violetă fiind la marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte şi vindecă. De altfel, eu am practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul alfa. Concret, am rugat-o pe doc­toriţă să-mi arate o imagine interioară a chistului. "Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai vindecă, tot o să se mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el." Am insistat să mi-l arate. "Domnişoară, i-am zis, numa' arată-mi-l, vorba ciobanului, că de restul mă ocup eu." Mi-a arătat radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi o linie albă, unde era loca­lizat chistul. M-am dus acasă şi mi-am imaginat că pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină violetă, că aceasta se ridică treptat, acoperă tot ge­nunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a chis­tului. A doua zi, am făcut acelaşi exerciţiu, îmi ima­ginam genunchiul tot violet, a treia zi, la fel, a patra, la fel şi în a cincea zi chistul a dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund aşa cum mi-au spus şi mie alţii, mult mai specializaţi decât mine în asemenea metode de tratare. Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în partea aceea a corpului, (prin imaginarea culorii vio­lete vindecătoare) celulele genunchiului au făcut o în­trebare la creier. "Şefule, aici s-a dat ordin că-i vin­decat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce fa­cem?" "Vindecaţi!" a zis creierul. Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presu­pune să depăşeşti emoţiile negative, să te concentrezi şi să te autocontrolezi în orice moment. Eu pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede, pentru că le practic de multă vreme. Nici nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti bolnav. Niciodată să nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a existenţei. Să spui mereu, chiar dacă nu e chiar aşa, "sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt fericit, sunt mulţumit"."

 "Boala se naşte în minte şi tot acolo se vindecă"

"- În literatura, medicina şi filozofia orientală se afirmă că este necesar să existe un echi­libru în tot şi în toate;, credeţi că ceva din viaţa dumneavoastră a atras îmbolnăvirea?

- Mintea mea a atras boala. Boala se naşte în minte şi tot aco­lo se şi vindecă. Toţi avem păcate, unele mai mari, altele mai mici. De la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la lene şi gelozie, până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care, într-un fel sau în al­tul, sunt pedepsite. Dar poate că mai intervin şi păcate ale înain­taşilor din cine ştie a câta gene­raţie. Totul se plăteşte pe lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al acestei judecăţi supreme este reinstaurarea echi­librului între toate şi aceasta se poate face prin puterea minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Boala apare mai întâi în minte şi tot în puterea minţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea în faţa provo­cărilor tot mai stresante ale timpului în care trăim. Tibetanii au trei metode de apă­rare şi salvare de stres. Lăsaţi-mă să vi le spun pentru că pot ajuta pe mulţi oameni. Prima este metoda antidotului: dacă cineva se gân­deşte la tine cu ură, tu trebuie să te gândeşti la el cu iubire. Este cea mai simplă formă de apărare. Dacă ţipă la tine, răspunde-i liniştit. A doua metodă este aceea a conştientizării: dacă cineva te urăşte, tu trebuie să înţelegi că ura este trecătoare, pentru că totul este zădărnicie, după cum spune şi Ecleziastul. Şi-n momen­tul în care vin ca o avalanşă necazu­rile asupra ta, tu trebuie să te gândeşti că toate sunt tre­cătoare şi că vor lua sfârşit. Prin a treia me­todă, foloseşti emoţiile negative ca şi cata­li­zator. Este ca şi cum ai cădea în mare şi te-ai folosi de forţa valurilor ca să ieşi la mal. Este cea mai periculoasă din cele trei, care sunt toate o cheiţă de deschidere a minţii şi a su­fletului şi de înţelegere a vieţii. Despre această metodă, nu­mită a Păunului, înţeleptul Mila­repa zice că este ca şi cum ai lua un giuvaer de pe capul unei vipere, care se poate întoarce înorice moment asupra ta să te muşte. Astea-s metode de a te apăra de stres. Din păcate, noi nu le cu­noaş­tem şi nici nu le practicăm. Îţi face unul rău.... "te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu ci­ne-s!", cam aşa zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dra­goste, răspundem tot cu ură la ceea ce ni se face. Or, trebuie să în­văţăm că cea mai pu­ter­nică formă de apă­rare în lu­mea periculoasă în care tră­im este Iubirea. O spun şi vă rog să scrieţi cu literă mare pentru că alături de libertate, dreptate şi pace, Iubirea este unul dintre ţe­lurile şi idea­lu­rile oamenilor de pretu­tin­deni şi ea stă ca o regină pe primul loc.

 "Mi-am modificat total viaţa"

"- Sunteţi un mare actor, profesor, poet, măr­tu­risirile de acum arată publicului o altă faţă a omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a trăi. Dincolo de fap­tul că v-aţi re­câştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?

- Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pen­tru că nu judecă bi­ne. Primul câştig es­te că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să te ajuţi singur, da­că-ţi disciplinezi min­­tea. Am fost în lumea întreagă pen­tru a învăţa din înţe­lep­ciunea medicinii tradiţionale de pre­tu­tindeni. Am călă­torit în Noua Zee­lan­dă, Australia, Chi­na, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Pa­ra­guay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, tra­iul în aer liber, aproape de pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modi­ficat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, cea­pă şi mor­covi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice, am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gim­nastică, de la o oră şi jumătate, până la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. Altfel, n-am încetat să învăţ să trăiesc cât mai simplu şi învăţ cât de multe pot despre corpul meu. Cunosc, de exem­plu, cele 5 forme de respiraţie, înţeleg cum se poate con­duce energia în corp, unde sunt meridianele, unde locurile de blocare a energiei, cum se poate educa şi stăpâni voinţa, cum să scap de cele trei otrăvuri mari ale lumii: ura, pofta şi iluzia. Oi, Doamne, câtă zoală, câte exerciţii, cât studiu, până am ajuns să înţeleg, cât de cât, ce-i cu mine pe lumea asta! Până am în­ţe­les că trupul singur are tot ce-i trebuie ca să se vin­de­ce şi să se refacă. Alopatia, medicina clasică, vindecă partea, dar omul trebuie să vindece întregul. Un corp uzat nu trebuie reparat pe ici, pe colo, ci "refăcut" în totalitate prin hrănirea cu energie naturală, aceea pe care o primeşte şi copilul la naştere. Această forţă de refacere a sănătăţii au intuit-o şi popoarele primitive care au folosit însă şi puterea poveştilor şi a miturilor, a artei, în general, pentru întoarcerea la lucrurile an­ces­trale şi, mai ales, la Lumina dintâi sub care Dum­ne­zeu i-a dăruit omului din energia Lui vie şi vinde­cătoare."

marți, 18 iunie 2013

Recomand cu caldura aceasta firma de hidroizolatii etc

 http://www.sasoia2003.ro/ro/pagina/servicii.html

 http://www.sasoia2003.ro/ro/serviciu/aplicare-hidroizolatii-lichide-revimca.html

 http://www.sasoia2003.ro/ro/galerie-foto.html

 Este o firma serioasa!

Servicii

Sasoia 2003 va pune la dispozitie serviciile sale la standarde inalte de profesionalism, utilizand materiale de calitate si cele mai noi tehnologii de lucru.

In functie de tipul lucrarii, va oferim consultanta in alegerea tipului de tehnologie care se potriveste cel mai bine nevoilor dumneavoastra. Aria noastra de expertiza cuprinde executia de:
Hidroizolatii:
  • lichide REVIMCA
  • cu membrane termosudabile
  • cu cimenturi osmotice Vandex
  • cu membrane PVC
Termosisteme de fatada
Pardoseli industriale
  • cu rasina epoxidica sau acrilica
  • cu beton quartzos
  • pavaje

vineri, 7 iunie 2013

6000 de kilometri cu tricolorul in spate

Despre ei am auzit prima data la radio, acum circa doua saptamani. I-am urmarit apoi pe facebook si mi-a placut ce si-au propus si am decis sa ii ajut sa isi indeplineasca visul, care poate fi si visul fiecaruia dintre romani: steagul romanesc sa fie purtat prin Europa cu cinste si demnitate!

Aici aveti linkul spre facebook
http://www.facebook.com/EuroseasOnTheWheels?fref=ts

 preluare de pe facebook
"Dragilor,
Va scriu aceste randuri voua, prietenilor mei, pentru a ajuta alti 2 prieteni, ce sunt indeajuns de nebuni ca sa-si implineasca visul ... de a purta tricolorul romanesc, intr-un veritabil tur de forta, strabatand Europa de la un capat la altul pe biciclete. De ce? Pentru ca visul lor e sa poarte tricolorul romanesc prin 8 tari / 7 capitale, pentru atingerea marilor: Nordica, Baltica, Celtica si Mediteraneana. Acest vis al lor este unul care m-ar face bucuros ca roman, daca s-ar implini si sper ca si pe voi, prietenii mei .

Asadar, in ideea ca fiecare dintre noi ii vom sprijini financiar cu 2 - 3 euro), sper sa reusim sa strangem o suma care sa le asigure plata locului de campare si de trai zilnic, caci efortul fizic este unul extrem de mare.
Haideti sa fim parte a acestui vis si sa ne bucuram la final ca romanii, ca toate celelalte natiuni europene, ii sprijina pe cei care isi infaptuiesc visele frumoase , nu doar dau din gura!

Multumim pentru suport!

Donatiile se pot face in contul: RO91BRDE445SV58008214450

P.S Like si share acestei cauze daca doriti sa o sustineti"


marți, 14 mai 2013

Vanatoarea de tigri



Doi croitori lucrau in aceeasi camera si din cand in cand intrerupeau tacerea povestindu-si una-alta.
Intr-o zi unul din ei il intreba pe celalalt:
-Ai fost in concediu anul asta?
-Nu, zise el.
- Eu am fost in 1964 ultima data.
- Unde ai fost tu in concediu in 1964? Se mira celalalt, stiind foarte bine ca nu fusese nicaieri, niciodata.
- In 1964 am fost in India, la vanatoare de tigri! Am fost invitat de un print si am plecat la vanatoare calare pe un elefant. Elefantul era masiv, incarcat cu ornamente foarte frumoase, iar alaiul intreg era si el foarte numeros. Am ajuns in locul cu pricina si un tigru imens ne-a iesit in cale, ragand cu putere fix in dreptul elefantului meu! Elefantul s-a speriat, a vrut sa fuga, dar nu avea pe unde. S-a izbit de un copac, incercand sa caute un drum,  iar eu mi-am pierdut echilibrul si am cazut jos. Tigrul m-a insfacat si m-a tarat printre copaci, in scurta vreme mancandu-ma!
- Ce prostii vorbesti! Cum sa te manance, daca esti in viata si vorbesti cu mine?
- Asta numesti tu viata?!

joi, 9 mai 2013

Stiati ca telina se prinde foarte usor in ghiveci?

 Ţelină crescută într-un vas
A creşte ţelină folosind partea de jos a legumei este unul dintre cele mai uşoare proiecte Pentru a începe, cumpăraţi mai multe ţeline, iar apoi le înmuiaţi partea de jos în apă. În câteva zile, veţi observa o creştere. Odată ce ies rădăcinile, puteţi planta “fundul” de ţelină în seră sau în grădină, pentru a produce propria ţelină sau frunze de ţelină, care sunt foarte gustoase.
 
 

miercuri, 24 aprilie 2013

Secretele Vaticanului


Limba latină se trage din română



Articol preluat din  Magazin Cultural-Ştiinţific 2012EN.ro



Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum!

Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea (foto), unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă:
Miceal Ledwith
“Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers.
Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”. Această declaraţie o puteţi vedea inclipul de mai jos, intre minutele 52.30 – 53.11.
Deci, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă. Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic.
Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România. De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?
Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci.
Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă. 

marți, 23 aprilie 2013

Prietenul elefantilor

http://cluj-am.ro/?p=8230

“Va amintiti despre meritele spirituale pe care le acumulam iubind si ingrijind animale?
Cu cat specia respectiva este mai evoluata, primim mai mult….
Postez mai jos o informatie care sustine interconectarea noastra ca fiinte, calitatile si capacitatile elefantilor, considerati pe acelasi nivel evolutiv cu delfinii si balenele.
Ei nu au nevoie de telefon mobil pentru a comunica…
Lawrence Anthony a fost prietenul elefantilor, o legendă în Africa de Sud și autor a trei cărți, inclusiv bestsellerul Elefantul Whisperer, care a salvat cu curaj fauna contra atrocităților salbatice ale omului si s-a implicat in operatiunile curajoase de salvare a animalelor din grădinile zoologice din Bagdad, atunci când a fost invazia SUA în 2003 și a reabilitat elefanții in intreaga lume.
In 07 martie 2012 Lawrence Anthony a murit.
El le lipseste soției, celor doi fii și doi nepoți si numerosilor elefanți.
La două zile după moartea sa, elefanții sălbatici s-au prezentat la el acasă in două mari grupuri. Alte turme sălbatice au sosit separat pentru a spune la revedere prietenului lor uman iubit.
Un total de 31 de elefanti au mers cu răbdare mai mult de 20 km pentru a ajunge la casa lui în Africa de Sud.
Martori la acest spectacol, oamenii au fost evident surprinsi nu numai de inteligenta suprema si exactitatea momentului in care acesti elefanti au realizat moartea lui Lawrence, dar mai ales prin aceasta manifestare de profunda emotie, pe care animalele iubite au aratat-o si au evocat-o intr-un mod organizat.
Ei au marsaluit lent din zona habitatului lor pana la casa lui Lawrence, timp de cateva zile, in sir indian, dand o nota solemna acestui mars.
Cum au stiut de moartea lui Anthony acesti elefanti din rezervatie, care traiau intr-o zona indepartata a parcului?
“Un om bun a murit subit “, la multi kilometri distanta, si doua turme de elefanți, care au descoperit că au pierdut un prieten drag, au început să se miște ca într-o procesiune solemnă, aproape “înmormântare” pana la casa persoanei decedate pentru a arata respect familiei sale.
“Avem o dovadă a interdependenței minunate a tuturor ființelor vii, cu elefanții din rezervatia Thula Thula. Inima unui om se oprește, și inima a sute de elefanți este în doliu. Inima acestui om a oferit vindecarea acestor elefanți, iar acum ei au venit să ofere un omagiu afectuos prietenului lor.
Elefantii, evident, au vrut să arate respectul lor profund și sa-si onoreze prietenul care le-a salvat viața, ramanand acolo, in fata casei, timp de 2 zile și 2 nopți fără să mănânce nimic.
Apoi, într-o dimineață, au plecat.”

- Ma consider un elefant care a fost prezent la casa acestui prieten al tuturor fiintelor vii, dupa moartea lui! Si ma gandesc daca nu cumva elefantii au venit la sugestia spiritului acestui om, ca sa fie alaturi de familie. -

marți, 9 aprilie 2013

O metoda simpla si ecologica de eliminat tantarii

http://www.4shared.com/office/Lb29Sd6g/moustiques__pt_tantari_.html

 Avem nevoie de un flacon de 2l, 200 ml apa, 50 gr zahar brun (nu stiu de ce brun), 1 gr drojdie uscata. Se taie flaconul de 2l in jumatate. Apa se incalzeste si se dizolva zaharul. Dupa ce se raceste se pune in jumatatea inferioara a flaconului si se presara drojdia fara sa se amestece. Se introduce palnia (jumatatea superioara a flaconului) in prima jumatate. Se infasoara cu hartie neagra. Dupa doua saptamani in interior se vor afla o groaza de tantari adusi la tacere.

Mai sus e linkul unui pps cu descrierea vizuala a constructiei. Se poate descarca, e incarcat pe contul meu de 4shared.

luni, 8 aprilie 2013

Castelul vietii tale




A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială "Castelul Vietii Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele... Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat. 
Intrigat de oferta neobisnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data călătoriei.

   "Totul în lume decurge după anumite legi", era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scotiană, în carouri.
- Ceilalti vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul.
- Ceilalti vizitatori??? – se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului si a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele si camera de tortură din temnită. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură si a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să tină lingura cu partea concavă în sus.
- Si asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După terminarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină ...
- Si dacă nu vărs nici un gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.
  Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic si ar putea vărsa nisipul. Apoi coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, îsi dă seama că pentru a ajunge în acea sală trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu i-ar fi pus viata în pericol, dar care sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, asa că, se limitează să examineze camera de la distantă. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu a coborât în temnită, deoarece trebuia să coboare pe niste scări foarte abrupte. Foarte multumit de faptul că a păstrat continutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fustă scotiană, cu o balantă în mână. Seniorul a golit continutul din lingură în balantă si asteaptă nerăbdător rezultatul.
- Surprinzător, ati pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiti nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul. 
- Multumesc.
- Ti-a plăcut vizita? - Întrebă la sfârsit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit să examinez ceea ce era în jurul meu.
- Foarte regretabil!!... Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl versi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica conditie e că trebuie să reusiti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.
Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temnită, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăste să plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.
 - Văd că nu mai aveti  nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
 - De fapt, nu - a spus el în cele din urmă - Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.
Omul în fustă îsi aprinde pipa si spune:
 - Există oameni care trec prin ”Castelul Vietii” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, si nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grăbiti, pierd repede totul si nu pot obtine plăcere. Putini înteleg stiinta vietii. Ei descoperă fiecare ungher si se bucură de fiecare moment. Ei stiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înteleg că în viată sunt lucruri pentru care merită să plătesti.

joi, 4 aprilie 2013

Use together, numele unei idei din Cluj

http://eclujeanul.ro/2012/08/14/use-together-site-ul-de-unde-poti-imprumuta-ce-ai-nevoie-pe-o-anumita-perioada-de-timp/

12 tineri clujeni din domenii diferite de activitate şi-au pus mintea şi imaginaţia la contribuţie pentru a realiza proiectul “Use Together”, un site de unde poţi împrumuta obiecte pentru o anumită perioadă. Singura condiţie este să dai ceva la schimb. Simplu, nu?


Împrumutarea unei cărţi, a unui joc sau orice obiect poate fi posibil de acum cu un singur click, datorită proiectului realizat de 12 tineri ingineri, antreprenori, economişti şi IT-işti. Ideea acestora s-a materializat într-un site de unde poţi împrumuta lucruri pentru o anumită perioadă. La schimb, trebuie să oferi un obiect. Conceptul e simplu. Iniţiatorii “Use Together” pleacă de la ideea că oamenii cumpără numeroase lucruri pe care le folosesc de câteva ori şi apoi le abandonează în debara sau într-un sertar cu gândul că, poate, cândva, vor avea nevoie de ele.
“Avem apoi acei oameni care ar vrea să împrumute unele lucruri, pe o perioadă scurtă, în loc să le cumpere. Platforma online pe care au creat o se numeşte UseTogether şi îi aduce împreună pe cei ce au obiectele şi pe cei ce au nevoie de ele pentru scurtă durată”, explică Mircea Vădan (26 de ani, inginer) pentru Adevărul.
Motto-ul tinerilor care spune tot despre ideea lor este: “It’s not about owning things, it’s about access to things” (Nu e vorba despre a deţine lucruri, ci despre a avea acces la ele)”.
Cum funcţionează
Momentan, înregistrarea pe site se face doar pe baza unei invitaţii, iar comunitatea numără, până acum, 35 de persoane, iniţiatorii proiectului şi prietenii lor. Lansarea oficială va avea loc în octombrie, când vin studenţii, care sunt publicul ţintă al acestui site.
“Proiectul şi platforma noastră are la bază buna credinţă şi accesul se face prin invitaţii. www.usetogether.ro a apărut dintr-o nevoie. Îmi trebuia un GPS ca să merg într-o excursie. Am vrut să împrumut de la prieteni, dar niciunul nu avea”, a mărturisit Victor Miron, 27 de ani, antreprenor, cel care a avut ideea realizării acestei platforme.
[...]

joi, 7 martie 2013

Viata unui om atarna de un loc de dormit

http://www.facebook.com/enacheion2011

Ajutati aceasta persoana, nu fiti indiferenti!

"Buna ziua prieteni dragi!
Am o mare rugaminte la domniile voastre si credeti-ma ca-i vitala pentru viata mea.Cunoasteti pe cineva,sau aveti nevoie de un om pentru lucrul in ferma dumneavostra.un caruia sa-i dati si casa si masa?Detin permmis auto B C si E si amcunostinta de mecanica,electrica si electronic si partial de tamplarie si jugraveli.
Va spun ca la animale nu ma pricep deloc,in schimb....am avut si eu tractor si stiu sa lucru pamantul cu el.Sincer oameni bune ajtati-ma va roggggg!As dori sa gasesc in zona Satul Mare,Baia Mare,sau Salaj,sau afara de-i posibil.De ce aceste zone?Pentru ca azi is in Salaj,in satul Salajeni Com.Bocsa.
Va multumesc din suflet!


ID mess yahoo enacheion2oo1
telefon 0765565151
:((  "

marți, 26 februarie 2013

Ati aflat ce face Avaaz?

Avaaz este o organizatie care mobilizeaza globul intreg pentru anumite actiuni benefice intregii omeniri sau unei parti semnificative a ei.
Astazi putem sa fim solidari cu femeile din Somalia si sa ajutam la schimbarea in bine a unei tari! Maine, poate tot globul va fi solidar cu o cauza din zona noastra!

http://www.avaaz.org/ro/somalia_no_authority_to_rape/?ciIhMcb